„Îmi lipsesc colegii”. Work from home după 25 de ani de birou

La fel ca pentru mulți, pandemia a venit și pentru noi cu o nevoie iminentă de adaptare a responsabilităților la noul context de distanțare socială. Echipa tehnică, desigur, a rămas la datorie pe teren pregătită de intervenții rapide mai ales în unitățile medicale care se confruntă în mod direct cu consecințele noului virus.

Pentru ceilalți am implementat activitatea de la distanță, o premieră pentru echipă. După 65 zile de lucrat de acasă, am tras câteva concluzii care ne ajută să ne cunoaștem mai bine ca echipă și, de ce nu, să ne lărgim orizonturile în planurile de viitor. Nu scriem acest articol pentru a da lecții, împărtășim mai degrabă o radiografie sinceră, umană, a experienței noastre.

Familia de acasă, familia de birou

Pentru Diana, lucratul de acasă înseamnă o reconectare cu familia. Își începe programul la 6.30, „ca la armată” și după ce o duce pe mama la birou, pune de-o cafea și o discuție cu tata și bunicul. „Mai bine să ai ce face decât să te plictisești” e mantra începutului de zi, strigată matinal și neobosit de tatăl Dianei. Poate că are dreptate, deși lipsa activității nu e o problemă pentru departamentul de contabilitate. De când a început pandemia, prima grijă este ca situația companiei să rămână pe un făgaș normal, ceea ce înseamnă mai multă atenție și mai multe calcule. Deși și-a mutat biroul în curte alături de Bruno, patrupedul familiei, Diana încearcă să-și păstreze rutina pre-pandemie. Începe la 9 cu mailurile, iar apoi stabilește prioritățile zilei împreună cu Jeanette, colega de departament. Ca de obicei, pe la 12 ia prânzul care, odată cu schimbarea coordonatelor, s-a transformat în mâncare sănătoasă, de grădină; totuși, dorul de un burger cinstit împreună cu colegii rămâne, iar discuțiile și tachinările nu pot fi înlocuite de triluri de păsărele, oricât de liniștitor ar suna. Distanța o face pe Diana să-și dea seama că SDS a devenit pentru ea o a doua familie și legătura online e insuficientă.

Dacă timpul îi permite, din când în când, participă la un webinar și încearcă să învețe cât mai multe de la cei care împărtășesc experiențele lor în mediul virtual, iar pentru „teoria nu se compară cu practica”, așteaptă nerăbdătoare să pună în aplicare ce a acumulat de când își sună colegii din biroul de la soare.

Bucătării proiectate din living

Biroul lui Cristi e o masă de cafea pe care încape laptopul și un mouse. Este suficient, zice el, „important e că pot să mă concentrez ceva mai mult decât într-un birou cu șapte colegi”. Cristi proiectează bucătării, de aceea, activitatea lui uneori înseamnă să se uite cu atenție la un ecran timp de câteva ore. Noroc cu câinele care îi mai aduce aminte că e vremea de plimbare și țigări. Face vreo două plimbări pe zi, iar după aceea, revine la proiecte.

De când lucrează de acasă, doarme mai mult pentru că timpul petrecut în trafic e tăiat de pe listă, iar cafeaua e deja făcută când se trezește. Structura zilei de lucru s-a schimbat pentru Cristi, însă tot are zile în care încheie pe la șase-șapte seara. În celelalte, profită de vremea bună și își îngrijește curtea.

Mic-dejun în premieră

Jeanette se trezește la 6 dimineața cu alarma ei pe patru picioare, Toby. Pentru Toby nu s-a schimbat nimic față de zilele cu mers la birou, păsărelele sunt tot în curte gata de conflictul matinal, iar Jeanette se conformează și îi deschide ușa. De când stă acasă, Jeanette și-a mutat biroul în mansardă unde lucrează împreună cu cele trei ajutoare – Toby, Donna și Rex. La fel ca majoritatea celorlalți colegi, și Jeanette se bucură de mai mult timp, mai ales dimineața când își pregătește micul dejun, pune de o cafea și aruncă privirea pe știri înainte să își înceapă activitatea. Înainte nu mânca acasă dimineața, se grăbea să ajungă la birou. După noua rutină matinală revine la îndatoririle zilnice, verificare extrase, introducere marfă, piese, întocmirea situațiilor pe timp de carantină, dar îi lipsesc discuțiile cu colegii. În locul pauzei de masă cu fetele, a început să facă exercițiile de pilates pe care le practica după program. Ajută la energie și la dorul de oameni.

Părerea sinceră

Indiferent de noile obiceiuri, pentru toți, lucratul de acasă înseamnă recalibrare. În locul celor 40 de ore pe săptămână petrecute cu colegii, brusc avem mai mult timp cu familia sau cu noi înșine. Am schimbat rutina, spațiul și modul de comunicare. Pe de o parte, scăpăm de trafic, pe de altă parte, simțim lipsa agitației de birou. Mâncăm mai sănătos, dar nu mâncăm împreună.  Economisim resurse prin traininguri online, dar interacțiunea virtuală nu e la fel de motivantă.

În cele din urmă, cu bune și cu rele, distanța a accentuat importanța fiecărui membru în întregul echipei. Deși am trecut cu bine testul adaptării la schimbare, recunoaștem, apelurile din birourile de acasă n-o să înlocuiască niciodată sentimentul de unitate pe care îl avem când lucrăm în același spațiu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *